Life. Everything is perfect, everything is hopeless.
As fi ramas mereu pe strazi
sa fluier baloane de sapun prin doua gauri -una mare, una mica.
Le-as fi impins fioros sa zboare si le-as fi cules apoi
de
fiecare data,
dezumflate, din asfaltul gaunos.
S-ar fi agatat in crengi, spini si cabluri de inalta tensiune.
Batranii le-ar fi inghitit fara sa observe
(…in timp ce cumpara ziarul sau se scobesc in nas).
As fi amortit pe bordura in glas de pitigoi si injuraturi de sofer de autobus si mi-as fi spus mie
o poveste.
Despre baloanele mele care curata strada de cenusiu si intunericul din diminetile senine.
Si mi-as fi ascuns ca
de
fiecare data
incercam doar sa ma curat pe mine.
S-ar fi izbit de belti lucioase si m-ar fi stropit pe sireturi.
Si mi-as fi dat seama ca le-am pierdut urma abia dupa ce as fi rascolit o balta intreaga de mizerie strigandu-le pe nume.
As fi privit lumea prin gaura cea mica si m-as fi mintit(din nou) ca am reusit sa o vad
mai mare.
Asa, as fi uitat de baloanele pierdute si mi-as fi cautat o alta ocupatie.
Table, elastic sau colectionat timbre.
Trist si senin.
Azi m-am gandit la viata mea. De fapt, la viata si atat. Si mi-am dat seama ca nu inteleg nimic din ea.
[Pink Floyd-Brain Damage]
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu