Vama Veche, trairi noi

“Departe de tine, aproape de tine,
Departe de tine, departe...”

Am pornit hotarata sa imi iau o vacanta. O vacanta departe de mine. Am plecat ignorandu-ma dar, in final, am petrecut mai mult timp cu mine decat oricand.

Nu asteptam pe nimeni, dar am sfarsit intalnindu-ma tot pe mine: aceeasi, mai eu decat oricand. Intalnirea asta mi-a facut totusi placere: era o situatie noua, totul era diferit, dar m-am bucurat sa aflu ca eu eram tot eu. Si nu vreau sa transform toata istoria asta intr-o alta versiune a mitului “vama care emancipeaza oameni/ schimba vieti”. Nu m-am imbatat pentru ca apoi sa ma trezesc in cortul nu stiu cui, nu am fumat Mary Jane sau alte chestii, nu era sa ma bata punkerii fiorosi cu lanturi, nu mi-am inselat prietenul si cu toate astea am facut multe lucruri de care o sa imi amintesc cu placere mult timp de acum incolo. Am vazut cum e sa fiu aproape de mine, dar in acelasi timp departe de o latura mai putin reusita a mea, cea care se streseaza, se lamenteaza si se ingrijoreaza. Cat timp am stat acolo nu m-am gandit nicio clipa la ce a fost sau la ce va urma. Am trait iluzia prezentului etern.

“Cand o sa intelegi ca nu pentru fiecare lucru exista si un cuvant?”
Nicole Krauss-“Istoria iubirii”

Am fost eu, am fost noi. Au fost dimineti in care ma trezeam si nu-mi puteam alege o stare, dar nici nu ma sinchiseam: simteam ceea ce era firesc sa simt; au fost zile minunate petrecute impreuna cu oameni pe care i-as ruga oricand pe parintii mei sa ii adopte; au fost noptile in care simteam cel mai mult gandindu-ma la nimic. Cu ocazia asta am aflat ca este posibil pentru mine sa petrec atata timp in compania unor oameni si sa am senzatia ca am vazut tot ce se putea vedea, ci, dimpotriva, sa vreau tot mai mult. Pentru ca sunt oamenii pe care-i iubesc(asta stiam deja). Am aflat ca exista anumite momente si locuri in care timpul se opreste si ramai doar tu, intr-un vis-realitate. Am aflat ca poti gasi fericirea nealterata, in stare naturala, daca stii sa o descalcesti din vant, zgomot, dezordinea din camera si mormanul de haine sifonate in care l-am invitat pe prietenul nostru, un Patrocle plin de pureci, sa doarma, gazda crizata care te intampina dimineata cu: “Buna dimineata! Pofta buna! Da voi mai si mancati?!”, dincolo de marea plina de alge si meduze, dincolo de “sponsorii” libidinosi ai fiecare seri, dincolo de noptile reci cu bluze de capatat pana la genunchi in care aratam ca un hipopotam.

Si da, am inteles ca nu pentru fiecare lucru exista si un cuvant.

[Red Hot Chilli Peppers-Otherside]