“You always try to keep it real
I’m in love with how you feel”
Buni: Cei mai face baiatu’ ala frumusel?
Andrada: Care baiat frumusel?
Buni:
Andrada: …
Buni: Ii bine sa ai un prieten ca el. Macar acuma, pana sunteti la liceu. Ca atunci cand iti merge la facultate iti mai vedea voi…
Andrada: !?!?!?!? Si tu zici sa stau tot liceu’ numa’ cu el?
Buni: Da’ sigur ca da!
Andrada: Pai da de ce?
Buni: Pai cum de ce?? Vrei sa creada toata lumea ca esti flusturatica?
Andrada: …
Exista oameni care iti pot schimba viata. Sau, sa nu o schimbe, sa o pastreze pe aceeasi, insa curatata de licheni, noroi si caca de musca.. Pentru ca apar in locul potrivit, la momentul potrivit (adica atunci cand sunt ultimul lucru pe care il doresti pentru tine, dar primul de care ai nevoie. si constientizezi asta abia mai tarziu). Exista oameni care te pot schimba tocmai pentru ca sunt dispusi sa se schimbe pentru tine.
Povestile cu el si ea au, de obicei, un inceput si un sfarsit. Exista insa una care nu are inceput (una pe care o stiu eu, poate sunt mai multe) si, sigur, va avea si un final, pe care insa nu il stiu. Pentru ea nu are inceput fiindca el a fost intotdeauna acolo pentru ea, de atata timp incat nici nu-si mai aminteste cum era inainte de Epoca El. Asta, in cazul in care mai era ceva inainte. Nici pentru el nu are un inceput, fiindca probabil nu si-a dat seama in ce moment felul in care ea era acolo pentru el nu a mai fost suficient.
Apoi, si-a dat seama de asta. Si o vreme n-a facut nimic. Pana intr-o zi cand a luat-o pe fata cu pantofiori rosii din comentarii la engleza, barfe, lacrimi cu sughituri si reviste de avon ca sa o duca la inghetata. Si sa-i spuna ceva. Sa-i spuna ca o iubeste.
Ea, la randul ei, i-a spus ca il iubeste. Dar n-a inteles nimic. I-a trebuit un pic sa-si dea seama ca ochii lui si felul in care ei alergau dupa zambetul ei prostesc nu se refereau la iubeste acela. Ci la altul, unul pe care ea nu l-a banuit, nu l-a simtit si nici macar nu l-a crezut la inceput. De asta a ramas cu rasul intre dinti ca la o gluma proasta. Si, la inceput, n-a spus nimic.
[In momentele cand astfel de vesti te lovesc in fata te gandesti imediat ca oamenii se asteapta ca tu sa reactionezi intr-un anume fel, atata ca poate dura putin ca sa-ti dai seama care e acela. Si simti frustrarea de a nu fi banuit nimic, cand esti abonat fidel si citesti cu inflacare fiecare numar din privirile, strangerile de mana, incruntarile, vocile oamenilor de langa tine tine sau a trecatorilor de pe strada. Pagini care sunt, de fapt, introducerea spre suflet, acolo unde se ascunde teama, uitarea, tacerea, dorinta si toate iubirile neimpartasite. Pe care le dezlegi de fiecare data, ca pe niste cifruri de seif. Si totusi, n-ai fost in stare sa descifrezi o singura iubire. Cea care te interesa. Dezolant.]
Cand a incercat, totusi, sa spuna ceva, au fost doar cuvinte dezacordate care nu sunau bine. Care nu sunau firesc. Dar el intelegea, ca de fiecare data, si mintea lui citea din golul balbaielilor ei si cuvintele care lipseau.
Cateodata trebuie sa iei decizii cu mintea, alteori cu sufletul. Sau poti arunca o moneda. Sau niciuna dintre variantele de mai sus. Ea, de exemplu, a inchis ochii si a vazut un pitic care tinea o placuta pe care scria: „o sansa”. Asa ca a mers la el si i-o dat o sansa. (Bine, nu asa: „Tine ma , o sansa!”).
Timpul a trecut si el s-a transformat pentru ea in decizia luata corect. Ea, vijelioasa si fioroasa, zbura de mana cu el, care se afla la ani lumina distanta fata de ea pe scara calmului, rabdarii&co. In zgomotul strident, el a venit sa ii zambeasca, sa ii traga parul din ochi, sa o ia in brate cand tremura de frig si sa ii sopteasca „te iubesc” in vant, fum si fosnet de corcodus. Si asa, a adus liniste. O liniste noua.
Si in continuare, in furtuna de nervi, injuraturi si ingrijorari, el apare de dupa colt cu o umbrela. Nu intarzie niciodata.
"You're one of God's better people
And you don't know
That's why you're special"
[Robbie Williams-One of God's Better People]
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu